Istoric

Putini sunt cei care stiu ca ceea ce astazi este considerat drept principiul de baza al homeopatiei, adica Similia similibus curentur (sau principiul similitudinii), era un concept medical popular pe timpul lui Hippocrates (460-370 i.Hr).

Medicina Naturista veche

Paracelsus (1493-1541) a folosit acelasi principiu in medicina pe care o practica, dar viziunea lui era mult mai larga decit cea a colegilor sai de breasla. El a fost primul care a folosit in medicina substante chimice din extracte . Vederile lui hermetice legau starea de sanatate si boala a corpului omenesc de starea de armonie dintre microcosmos(om) si macrocosmos(natura).

Abordarea lui a fost diferita de cea a predecesorilor sai folosind aceasta corespondenta nu pentru a cauta purificarea sufletelor ci pentru a gasi o explicatie si un remediu in echilibrul mineralelor din corp.  In viziunea lui, bolile sunt influente ale stelelor asupra corpului. Acestea influenteaza nivelul mineralelor din corp, dar numai in doze mari devin cu adevarat periculoase. Cui pe cui scoate insemnind, in acest caz, ca odata o substanta stabilita ca avind efect toxic, folosita judicios devine capabila sa combata acelasi rau pe care in cantitati mari il provoaca. Si deoarece in Univers toate au legatura unele cu celelalte, efecte medicinale benefice se puteau gasi in plante, minerale si variate combinatii alchimice.  Paracelsus a vazut Universul ca pe un sistem coerent strabatut de un spirit unificator datator de viata. Prin aceasta il putem considera ca pe parintele medicinei integrative de astazi..

Cind, in 1790, medicul german Samuel Hahnemann a descoperit,  experimentind pe el insusi, ca un extract de cinchona(scoarta arborelui din care se extrage chinina) poate sa ii produca unui om sanatos o stare identica cu cea produsa de malarie, intregul concept al relatiei doza-efect al substantelor chimice a fost privit intr-o noua lumina.  Hahnemann s-a apucat serios de treaba si a experimentat efectele unei bogate varietati de substante asupra corpului uman, adunind incetul cu incetul o cantitate impresionanta de material stiintific pe care ulterior l-a structurat in explicatii, teorii si aforisme.

Noile sale explicatii au atras doctorii nemultumiti de medicina vremurilor , foarte brutala si daunatoare. Abordarea sa indrazneata a stirnit insa si indignarea corpului medical clasic, neinteresat in a-si schimba atitudinea stiintifica ; acestia s-au opus abordarii sale prin proteste si actiuni de dezinformare ale caror ecouri persista si in ziua de azi. In ciuda acestei ostilitati , homeopatia s-a raspindit cu succes, la inceputul secolului 20 circa 20% din medicii din Statele Unite, de exemplu, fiind homeopati.

La un anumit moment dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, totusi,  homeopatia a inceput sa cunoasca un declin.  Medicina clasica captase interesul popular prin descoperirile din domeniul microbiologiei si radiologiei si, in comparatie cu acestea, stralucirea homeopatiei parea sa fi palit.  Imediat dupa razboi au fost descoperite si apoi sintetizate antibioticele si actiunea acestora parea usor de inteles si manevrat pentru mai toata lumea. Mai totdeauna ideile noi sunt mai atragatoare si mai promitatoare, dar o jumatate de secol de astfel de metode medicale, chiar daca incununate si de succese notabile, a adunat o incarcatura grea de dezavantaje(cum ar fi costul ridicat, procedurile medicale laborioase si chinuitoare uneori), precum si o suma de reale daune pentru sanatatea oamenilor (cum ar fi efectele secundare ale medicamentelor,  reactiile si imbolnavirile postvaccinale, bolile iatrogene, etc).

Ca urmare, in ultimii 40 de ani oamenii au re-inceput sa priveasca cu speranta si satisfactie catre homeopatie,  cautind sa-si redobindeasca sanatatea fara costurile aditionale ale mediciniei conventionale.

Ii datoram mult pentru aceasta revigorare lui George Vithoulkas (Grecia), laureat al Right Livelihood Award 1996 (cunoscut si ca premiul Nobel alternativ), care a pus toata pasiunea sa pentru a reaminti omenirii aceasta comoara de cunoastere medicala a trecutului si care si-a adus si o contributie notabila in a dezvolta un mod de a intelege economia interna a functionarii organismului.  Astazi, homeopatia este un sistem medical raspindit in intreaga lume, variind semnificativ de la o tara la alta, cu o industrie farmaceutica semnificativa in spate.  Exista scoli de homeopatie in variate tari, una dintre cele mai renumite fiind The International Academy of Homeopathy in Alonissos, Grecia sau Dhawale Memorial Hoemopathic Institute din Mumbai, India, sau Clinical Training Center for Classical Homeopathy din Hechtel, Belgia.
In Romania homeopatia este sub tutela Societatii Romane de Homeopatie fondata in 1947 –initiatorii ei fiind  Dr Nicolae Nicolicescu,  Dr Tiberiu Ionescu, Dr Constantin Barbulescu, Dr Nicolae Gruia-Ionescu, Dr Corneliu Aurian Blajeni,  Dr Gheorghe Bungetzianu, Farm. Victor Iacobi, Farm. Alexandru Pop. In cadrul societatii se organizeaza bianual cursuri de formare la care sunt primiti numai medicii si farmacistii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>