Cum se explica actiunea remediilor homeopate? Nanofarmacologia in lumina cea mai buna.

scris de Dana Ullman, MPH, Berkeley, California

trad. Irina Firuti

Cind vorbim despre remedii homeopate ne-am obisnuit sa le gindim ca pe niste substante medicinale in doze extrem de mici. Dar oare exista cineva care, atunci cind se refera la o bomba atomica, sa o numeasca „bomba in doza extrem de mica”?! Pentru ca in realitate, sa faci niste atomi sa se ciocneasca unul cu altul produce efecte extrem de puternice.

Remediile homeopate se produc printr-un procedeu farmacologic special care combina diluari si agitari viguroase.Totusi, cind scepticii sustin ca ceea ce rezulta nu e decit apa chioara, nu dovedesc decit cit sunt de ignoranti, in ciuda arogantei cu care fac asemenea afirmatii. Dr. Martin Chaplin, profesor britanic respectat si unul dintre expertii mondiali in fizica apei a facut studii comparative intre „apa homeopatica” si „apa obisnuita” si a aratat ca nu sunt identice, iar referirile sale la aproape 2000 de texte stiintifice despre apa confirma acest fapt ( Chaplin, 2009)

Remediile homeopate  pot si trebuie sa fie considerate un tip de „nanofarmacologie” ( Ullman, 2006). Desi cuvintul „nano inseamna a miliarda parte, mai are si un alt inteles: „nano” deriva de la cuvintul „pitic”, si „nano” este singurul cuvint din limba engleza care desemneaza ceva in acelasi timp extrem de mic dar si extrem de puternic. Remediile homeopate sunt atit extrem de mici cantitativ cit si extrem de puternice ca efect terapeutic.

De peste 200 de ani (medicina moderna nu are mai mult de 70!), mii de medici si sute de milioane de pacienti au constat si beneficiat de puterea si eficacitatea remediilor homeopate.

Puterea nanodozelor

Exact CUM actioneaza aceste remedii ramine un mister, si totusi natura e plina de mistere si de numeroase exemple despre puterea dozelor extrem de mici. Spre exemplu, se stie ca o anumita specie de molii poate simti feromoni eliberati de indivizi din propria specie de la cca 3 km distanta. Nu e doar o coincidenta ca acestea simt doar feromonii emisi de propria specie ( asemanator principiului similitudinii in homeopatie), ca si cum ar fi dezvoltat receptori fini specializati pentru ceea ce au nevoie ca sa isi duca mai departe propria specie. De asemenea, rechinii sunt capabili sa simta singele din apa oceanului  la mari distante, si cind luam in considerare volumul de apa in care ajunge diluata cantitatea initiala de singe, devine evident ca rechinii, asemenea tuturor fiintelor vii, au o sensibilitate dezvoltata fata de orice ii va ajuta sa supravietuiasca.

Ca  organismele vii au anumite sensibilitati remarcabile e un lucru incontestabil. Chestiunea care ramine de lamurit este cum ajunge substanta de baza sa-si lase amprenta asupra apei si cum reuseste procesul de diluare-agitare a solutiei sa amplifice efectul medicinal al ei? Desi nu am ajuns inca la un raspuns satisfacator, anumite studii recente ne pot ajuta.

Cel mai nou si interesant mod de a explica efectul remediilor homeopate se bazeaaza pe anumite tehnologii moderne sofisticate. Cercetatorii de la citeva universitati din Franta si Belgia au descoperit ca agitind viguros apa in recipiente de sticla fac ca fragmente extrem de mici de siliciu sa se desprinda si sa cada in apa ( Demangeat et al, 2004). poate ca aceste fragmente se comporta ca chip-uri care fixeaza informatia de pe substanta medicinala  in apa. Fiecare substanta medicinala va interactiona cu fragmentele de siliciu in propriul sau fel, idiosincratic, schimbind natura si structura apei intr-un mod particular.

Pe de alta parte, micro-bulele si nano-bulele care se formeaza prin agitare se pot sparge si produce micromedii de temperatura si presiune mai ridicate. Studii efectuate de fizicieni si chimisti au aratat o eliberare mai mare de caldura din apa in care este preparat un remediu homeopat fata de apa simpla, chiar atunci cind gradul de diluare ar sugera ca nu a mai ramas nici o molecula din substanta de baza. ( Elia si Niccoli, 1999; Elia si col., 2004; Rey, 2003)

De asemenea, un grup de cercetatori respectati au confirmat ca agitarea viguroasa schimba presiunea apei in acelasi mod in care o schimba altitudinea de 3000 de m ( Roy si col., 2005). Acesti cercetatori au aratat cum procesul de preparare prin folosirea de apa dublu-distilata ca si a diluarii si agitarii secventiale schimba structura apei.

O metafora care ne ajuta sa intelegem cum si de ce au efect dozele mici de substante medicinale deriva din comunicatiile radio submarine. Undele radio normale nu patrund in apa, drept urmare submarinele sunt nevoite sa foloseasca unde radio de o frecventa extrem de joasa. Undele radio folosite de submarine au o frecventa atit de joasa incit  lungimea de unda ajunge in mod caracteristic la mai multi kilometri!

Daca tinem cont ca corpul omenesc contine 70-80% apa, probabil ca cea mai buna cale spre a transmite informatie farmacologica corpului pina la nivel de lichid intercelular este prin nanodoze. Asemenea undelor radio de extrem de joasa frecventa, probabil e necesar sa folosim doze extrem de mici (si activate) ca sa obtinem un efect medicinal.

E important sa intelegem ca dozele nanofarmacologice nu au vreun efect decit daca persoana are o sensibilitate la substanta de baza. Sensibilitatea apare cind exista un grad de rezonanta  intre persoana si substanta de baza. Deoarece in homeopatie alegerea substantei se bazeaza pe capacitatea acesteia de a produce la doze mari aceleasi simptome cu cele prezentate de bolnav, principiul similitudinii in homeopatie se reduce la a cauta acea substanta la care pacientul e sensibil.

Principiul acesta al similitudinii e cu atit mai usor de inteles daca luam in considerare ca fiziopatologii moderni recunosc ca boala nu e doar rezultatul unei capitulari a organismului ci ca simptomele sunt expresii ale unui corp care lupta contra infectiilor sau se adapteaza la un anumit stress.

Folosind o nanodoza capabila sa patrunda adinc in tesuturi, aleasa pentru capacitatea ei de a mima simptomele ajuta la demararea unui proces de vindecare profund. Intelegind ca corpul uman este un organism complex  capabil sa creeze o varietate larga de simptome fizice si mental-emotionale, homeopatii iau in considerare  complexitatea biologica si propun un sistem terapeutic capabil sa i se adreseze in mod eficient.

Om de stiinta laureat al Premiului Nobel despre homeopatie…

Brian Josephson,PhD., (1940-) este un fizician britanic care a primit Premiul Nobel in Fizica in 1973 pentru lucrari conduse de el pe cind avea numai 22 de ani. Actualmente este profesor la Universitatea Cambridge unde este conducatorul proiectului despre unificarea minte-materie in grupul de cercetare a Teoriei Materiei Condensate. Raspunzind unui articol din New Scientist (18 octombrie 1997) ce exprima scepticism despre homeopatie, Josephson scrie:

„In ceea ce priveste comentariile si afirmatiile cu privire la homeopatie: criticile centrate pe ideea cantitatilor minuscule de molecule din solutii dupa ce acestea au fost diluate repetat sunt in afara subiectului, din moment ce homeopatii nu atribuie efectele lor vreunei cantitati de substanta, ci modificarii proprietatilor apei ce functioneaza ca solvent.

Cineva fara carte ar putea replica ca apa, fiind un fluid, nu ar putea avea structura necesara pentru atari efecte. Dar cazul cristalelor lichide care sunt capabile sa-si pastreze structura ordonata in timp ce se deplaseaza intr-un fluid pe distante macroscopice, arata limitarea unui astfel de mod de gindire. Din cite cunosc eu, nu am intilnit nici un argument dornic sa conteste  homeopatia care sa ramina valabil de indata ce se ia in considerare acest aspect.

Un subiect inrudit, de care s-a ocupat Jacques Benveniste si Yolene Thomas, este cel al „memoriei apei”. Daca se dovedeste valid, va avea o semnificatie mai mare decit homeopatia insasi caci va dovedi vederea ingusta a comunitatii stiintifice moderne care, in loc sa grabeasca clarificarea acestei teorii, o invalideaza din start.” (Josephson, 1997). Ulterior, intr-un interviu pentru New Scientist (9 decembrie 2006), Josephson a subliniat ca multi oameni de stiinta sufera de „neincredere patologica”, adica isi mentin o atitudine nestiintifica a carei esenta ar fi „chiar de-ar fi adevarat, eu tot nu cred”. Din pacate, asemenea oameni de stiinta pur si simplu dovedesc o atitudine nestiintifica.

Medicina cuantica

Fizica cuantica nu a invalidat fizica newtoniana; fizica cuantica a permis largirea cunoasterii noastre asupra sistemelor extrem de mici dar si extrem de intinse. In mod asemanator, homeopatia nu invalideaza farmacologia conventionala; in schimb, largeste cunostintele noastre despre dozele extrem de mici de substante medicinale. E timpul ca medicii si oamenii de stiinta sa inglobeze o viziune atit newtoniana cit si cuantica intru o mai buna intelegere a ceea ce este vindecarea si cum poate ea fi imbunatatita.

Bibliografie:

Chaplin, Martin. 2009 (updated regularly) http://www1.lsbu.ac.uk/water/index2.html

Demangeat, J.-L., Gries, P., Poitevin, B., Droesbeke J.-J., Zahaf, T., Maton, F., Pierart, C., and Muller, R. N. Low-Field NMR Water Proton Longitudinal Relaxation in Ultrahighly Diluted Aqueous Solutions of Silica-Lactose Prepared in Glass Material for Pharmaceutical Use, Applied Magnetic Resonance, 2004, 26:465-481.

Elia, V. and Niccoli, M. Thermodynamics of Extremely Diluted Aqueous Solutions, Annals of the New York Academy of Sciences, 1999, 879:241-248.

Elia, V., Baiano, S., Duro, I., Napoli, E., Niccoli, M., and Nonatelli, L. Permanent Physio-chemical Properties of Extremely Diluted Aqueous Solutions of Homeopathic Medicines, Homeopathy, 2004, 93:144-150.

Josephson, B. D., Letter, New Scientist, November 1, 1997.

Rey, L. Thermoluminescence of Ultra-High Dilutions of Lithium Chloride and Sodium Chloride. Physica A, 2003, 323:67-74.

Roy, R., Tiller, W. A., Bell, I., and Hoover, M. R. The Structure of Liquid Water: Novel Insights from Materials Research; Potential Relevance to Homeopathy, Materials Research Innovations, December 2005, 9(4):577-608..

Ullman, Dana. „Let’s have a serious discussion of nanopharmacology and homeopathy”. FASEB. 2006;20:2661.